Despre ARAS  Proiecte si programe  Informatii HIV/SIDA  Legislative     Medicale     Servicii     Voluntarul ARAS  Brosuri, studii  Achizitii  Finantatori  Contact  17 mai - Ziua Lumanarilor Aprinse, ARAS Iasi Retea legala HIV/SIDA Servicii de informare pentru prevenirea HIV SIDA Helpline Donatii 2% in favoarea ARAS Informatii medicale:     Infectia cu HIV/SIDA. Aspecte medicale si epidemiologice 1. Agentul infectios (virusul). Diferenta dintre HIV si SIDA „HIV” reprezinta acronimul denumirii în limba engleza a virusului Human Immuno-Deficiency Virus, adica virusul imuno-deficientei umane. A fost izolat în 1983 si s-a confirmat în 1984 ca este cauza a bolii1 denumite de francezi SIDA, iar de englezi AIDS. „Este sensibil în mediul extern si la tipurile obisnuite de dezinfectie, care pot inactiva relativ repede acest virus. Prin uscarea produselor biologice, HIV îsi reduce concentratia în câteva ore cu 90-99%. HIV a putut fi detectat si dupa 15 zile, la temperatura camerei, si dupa 11 zile, la 37 de grade Celsius. Solutia de hipoclorit de sodiu (concentratie 1-10%) este un dezinfectant bun si ieftin. Concentratiile mari sunt corozive. Solutiile de îmbalsamare inactiveaza HIV.”2 Masurile clasice de dezinfectie si de sterilizare (necesare pentru prevenirea transmiterii virusului hepatitic B) sunt absolut suficiente în asigurarea unor conditii de lucru care sa excluda riscul transmiterii accidentale a HIV. Este (mult) mai putin infectios decât alte virusuri (hepatita B, C), probabilitatea sa de transmitere fiind mult mai mica. Are multe forme, din punct de vedere al structurii bio-chimice. HIV-1 si HIV-2 sunt cele mai raspândite forme de HIV. HIV-1 este raspândit în special în America si Europa Occidentala, HIV-2 – în Africa. HIV-2 este relativ mai putin virulent (boala evolueaza mai lent) decât HIV-1. HIV-1 exista în forme care pot fi grupate astfel: grupul M (major), cu 8 subtipuri, responsabil pentru majoritatea infectiilor pe plan mondial. Cel mai raspândit subtip al HIV-1 este B grupul O (outlier) grupul N (new), foarte rar Are o mare variabilitate genetica, chiar pe parcursul evolutiei bolii, la o persoana infectata. HIV ataca celule foarte importante ale sistemului imunitar: monocite/macrofage, celulele Langerhans, limfocitele T helper, pe care le paraziteaza, afectându-le functionarea si ducând la distrugerea lor prematura, astfel încât, în timp, se creeaza un deficit de celule si de imunitate. HIV ataca si celulele gliale ale sistemului nervos. Este un virus cu actiune lenta (din familia retrovirusurilor, subfamilia lentivirusurilor). Evolutia infectiei acopera, în medie, o perioada de peste 10 ani. 1SIDA este un sindrom, adica un ansamblu de semne si simptome care apar la persoanele infectate cu HIV, într-o stare avansata de distrugere a sistemului imunitar. 2Sorin Petrea – Prevenirea transmiterii HIV în practica medicala, Editura All, Bucuresti, 2002.