|
|
|
|
|
|
| |
|
Infectia cu HIV/SIDA. Aspecte medicale si epidemiologice
6. Testarea HIV
Testul HIV este singura modalitate prin care se poate afla daca o persoana este infectata cu HIV. Testul HIV utilizeaza cel mai adesea o proba de sânge, recoltata fie din vena, fie din deget (testele care folosesc saliva sau urina sunt disponibile în unele tari).
Testele HIV sunt de doua tipuri: teste indirecte si teste directe.
Testele indirecte sunt cele mai utilizate: testul ELISA – (E)nzime-(L)inked (I)mmuno(S)orbent (A)ssay –, reactia de imuno-fluorescenta (RIF) si testul Western-Blot.
Desi testul ELISA utilizeaza cea mai veche tehnica, pusa la punct în 1985, este în continuare si cel mai utilizat. El pune în evidenta prezenta anticorpilor anti-HIV, produsi de limfocitele B ale persoanei infectate. Organismul uman produce mai multe tipuri de anticorpi, împotriva diverselor componente ale HIV. Tehnica ELISA poate pune în evidenta numai un anume tip de anticorpi. Rezultatul testarii prin tehnologia ELISA este relevant doar dupa 1-3 luni de la momentul infectarii, întrucât abia dupa acest interval de timp anticorpii ajung, în general, la o concentratie ce poate fi pusa în evidenta. Un procent semnificativ de persoane infectate au dezvoltat anticorpi anti-HIV într-un interval mai lung, de pâna la 6 luni, astfel încât celor care s-au expus riscului de infectare în mod cert, li se recomanda testarea si la 6 luni de la momentul expunerii.
Tehnica ELISA are o specificitate si o sensibilitate de aproximativ 99%; rezultatele fals-reactive sunt cauzate de prezenta în sânge a unor substante asemanatoare ca structura cu anticorpii (de exemplu, alcoolul si alte droguri pot crea un astfel de efect).
Din acest motiv, testarea HIV prevede un al doilea test efectuat prin tehnica ELISA, în cazul în care rezultatul primului test este reactiv sau neconcludent. Al doilea test trebuie aplicat unei noi probe de sânge decât cea recoltata pentru primul. În cazul unui rezultat reactiv sau neconcludent, se face un al treilea test, prin tehnica numita Western Blot, care poate pune în evidenta în acelasi timp prezenta mai multor tipuri de anticorpi anti-HIV. Se spune ca o proba de sânge este pozitiva pentru testul Western Blot daca aceasta evidentiaza prezenta simultana a cel putin trei tipuri de anticorpi anti-HIV.
Testele directe sunt utile pentru diagnosticul precoce al infectiei cu HIV.
Evidentierea virusului prin amplificare genica – PCR – este utilizata în scop diagnostic mai mult în tarile dezvoltate, dar este folosita si în România. Determinarea încarcaturii virale sau, altfel spus, a concentratiei virusurilor libere în sângele unei persoane infectate este utila în aprecierea eficientei sau ineficientei tratamentului specific anti-HIV.
Testul pentru antigenul p24, o proteina a nucleului viral, este un test utilizat în Statele Unite ale Americii, în testarea sângelui recoltat pentru donare, alaturi de testul ELISA. Un test negativ pentru p24 nu exclude posibilitatea ca, totusi, persoana sa fie infectata.
|
|
|
